wilkommen in Temeswar!

Stiu ca sunt dator un post maaare, in care sa explic ce s-a intamplat in ultima luna din viata mea aflata la o distanta multi-cento-kilometrica in frumosul oras de pe Bega. Asadar, fara a mai continua introducerea romantica si cliseica, here goes:
Sunt de  aproape o luna in Timisoara, timp in care, cu exceptia a vreo 3 weekend-uri cand m-am intors in Valcea, am dus o relatie de love-hate cu orasul studentiei mele. Se spune ca pentru ca un strain sa cunoasca bine Romania, o tara politropa de altfel (dupa cum bine suna reclama aia cu Hagi, Comaneci si “Nastazee”), o simpla calatorie in Banat, Ardreal, Oltenia, Bucuresti, Moldova etc. este insuficienta. Diferentele culturale si de comportament sunt atat de complexe incat un simplu studiu antropologic ar lua sute de pagini ca sa explice mai bine care e treaba cu Romanica… Mi-am cam facut o idee cum sta treaba cu Bucurestiu si cu nebunia de acolo. Sora mea sta in Bucuresti de 10 ani aproape, experientele celor care si-au terminat studentia acolo mai mult sau mai putin placut (cel mai des “mai putin”) m-au facut sa ma tem de aglomeratia, mitocania si munca pur si simplu necroita pe calitatile mele de acolo. Si acum, ca sa fiu sincer, imi pare putin rau. Stiu ca nu am fost cel mai “de calitate” coleg (sunt marturii chiar pe blogul asta care atesta asta :))) dar parca tot imi e dor de unii dintre voi. Si uneori simt nevoia “sa ma fi dus mai bine la Bucuresti”. Cred ca Alina stie cel mai bine cu ce frustrari m-am confruntat pentru ca am simtit nevoia unei alteritati. Dar dupa cateva saptamani in Timisoara am inceput sa prind gustul si sa ma integrez putin mai bine. Regretul e inca acolo, make no mistake, dar am invatat ca sunt si avantaje. O sa incerc sa schitez putin atmosfera:

Sunt student la doua facultati, stiti deja, Istoria si Teoria Artei si Litere (literatura… nu limbi moderne aplicate ca nu vreau sa ajung traducator). Pentru toti aia wiseass care se intreaba “ce ajungi dupa ce termini facultatile alea?” o sa le raspund simplu: nimic! o sa fiu un intelectual boem care o sa manance frunze de tei si o sa faca baie in Bega sau nu… insasi energia vitala a cosmosului ma va hrani si ma voi adapa din fluviul stelar originar. OK? sa nu mai aud intrebarea aia ca simt ca fac infarct. Asa ca nu mai imi duceti grija ca ma descurc in viata si daca fac Textile si Pielarie la Baicoi, va garantez. Mi-am ales doua facultati la care am program mai lejer decat aveti voi astia de la Poli si unde profesorii imi spun povesti… frumoase povesti despre greci, romani, mayasi, azteci, chinezi, sumerieni… ma duc la cursuri cu placere. Eram dezamagit la inceput pentru ca profersorii mei, desi niste oameni foarte punctuali, sunt batrani sau au foarte multe indatoriri si nu prea veneau la cursuri. Imi puneam intrebarea “atunci, de ce mai sunt eu aici??”. Dar totul a intrat in normalitate odata cu inceperea serioasa a anului universitar. La ITA. La Litere e jale. Cursurile sunt in cea mai mare parte de cacat. Fac lexicologie, lingvistica, gramatica, morfologie, ortografie si ortoepie, si mai stiu eu ce *logii turbate. In doua limbi!. Deci e ceva naspa. Dar am niste cursuri foarte frumoase de literatura: romana (unde e mai mult comparata cu cea universala) si engleza cu doi profesori foarte misto; de cultura si civilizatie romana (un fel de cursuri de latinism… cultura generala despre romani si credintele si obiceiurile lor… care e cu un prof fain); folclor (si nici nu va dati seama cat de misto poate sa fie, rad de ma prapadesc). Profesorii mei imi pun muzica la ora, imi spun bancuri si anecdote, dezbat filme si imi descriu opere de arta si muzee, organizeaza expozitii (am fost la una foarte misto… va zic mai incolo) si excursii in strainatate (peste doua saptamani plec la Debecin in Ungaria… urmeaza cred Budapesta etc…). Asa ca ii cam admir pe cei cu matematici superioare, statistica si economie si fizica, eu recunosc ca as fi clacat si as fi renuntat. La cursuri la ITA prezenta e obligatorie pur si simplu fiindca e facultatea faina, nu fiindca m-ar nota aia ca lipsesc. La Litere e ceva mai complicat, mi se suprapun cursuri si semniare, e obloigatorie prezenta la 70% din numarul de seminare dar cu unii asistenti m-am inteles sa o lase mai moale. La cursuri nu pun aia de la Litere absente. Deci e destul de lejer, tinand cont ca fac doua facultati teoretice unde am mult de citit si de scris. Si ca tot veni vb de citit si scris, examenele sunt unele scrise, in toata regula (la Litere mai ales), altele simple colocvii “scrise” de douazeci de minute, o ora… iar la ITA am de redactat si prezentat eseuriin cateva saptamani de lucru dupa ce parcurgi o anumita bibliografie. Cam atat despre facultate.

Viata mea personala e un pic vraiste dar intra si ea in normalitate incetul cu incetul. Stau intr-un apartament cu doua camere la 5 minute de centrul istoric al orasului. Deocamdata stau singur si platesc multicel dar sper sa imi gasesc intr-un final un coleg de apartament de treaba. Mancare imi fac singur sau primesc de la mama in fiecare sapt aproape si am cateva restaurante si cantine unde se face meniul zilei care e relativ ieftin. Preferatul meu e un pub din Piata Unirii unde cu 15 lei mananci trei feluri de mancare si un pahar de vin rosu. Iar mancarea e foarte buna. Specialitatile culinare din zona includ o gramada de mancaruri “grele”. Nemtii care le fac spun ca “incanta cerul gurii si omoara ficatul” :)). m-am si ingrasat cateva kilo, dar ma duc la sala cred incepand de sapt viitoare. Bani de buzunar am destui, nu ma plang, uneori n-am ce face cu atatia si ii mai economisesc. Cu transportul nu prea am treaba, fac 5 minute pana la ARTE si 25 de minute pana la UVT pe jos, mai am un coleg care ma aduce cu masina mereu, am mai luat tramvaiul. Din pacate nu prea am linie directa de autobuz intre casa mea si UVT dar ma descurc si pe jos. Mall-ul e la 10 minute de mine pentru shopping, cafenele, Auchan (de unde imi iau de mancare), Kaufland tot la 10. Timp liber: de obicei de joi incolo am timp liber suficient. Cand am cursuri la Litere joia, n-am vinerea si invers iar la ITA am putine, un curs, maxim doua pe zi. Cu colegii ma inteleg bine: la ITA multi au terminat facultati, Masterat, sunt de treaba si foarte politicosi. Cu unul dintre ei, Cipi, ma inteleg si mai bine ca e un fel de computer geek si e de lume. Plus rad de ma sparg, omul nu e pe treaba lui, e foarte simpatic. La Litere am 40 de fete in grupa, deci va dati seama. Am 5 baieti in tot anul :)). In total am vreo 2-3 cu care ma vad mai des si inteleg mai bine. Bazinul de “colectare” de prieteni e destul de restrans :) dar nu sunt decat de cateva sapt la faculta acolo si stiti cum sunt eu expansiv de felul meu :)). Una peste alta oamenii sunt foarte foarte de treaba. Au bun simt. Pana si cersetorii iti fac complimente cand iti cer bani :)). Tigani putini, mitocani si mai putini. Orasul e multicultural: nemti, unguri, italieni garla, romani, sarbi, evrei chiar. Locuri de frecventat: cele trei teatre (roman, german si ungar), Opera, concerte in Piata Unirii, festivaluri (acum recent a fost unu mare TMBase: vedeti aici.), cluburi faine din cate am auzit (peste 50 pe care le frecventeaza studentii; nu am avut inca ocazia si nici timpul sa le frecventez dar revin cu update-uri), cafenele foarte posh si chic si terase multe mai ales in Unirii si Operei vara (chiar si acum sunt unele open) si campusul universitar care e misto si are cate putin din toate. Muzeul de arta din Palatul Baroc e iarasi fain, orasul e presarat de cladiri in stil baroc, palate austriece, biserici si catedrale ale diverselor confesiuni religioase. Timisoara a fost chiar timp de doua luni capitala Imperiului Austriac iar Banatul era granarul Imperiului si avea o industrie impresionanta la cumpana secolelor XVIII – XIX (manufacturi etc.). Banatenii mandri spun ca daca nu ar mai trebui sa mai dea bani Guvernului de la Bucuresti, Timisoara ar fi cel mai bogat oras din Romania ca procent de investitii din bugetul regiunii. Shvabii colonizati acolo au imprimat regiunii si o mentalitate si o etica a muncii diferite fata de restul tarii. Poate ati auzit de Herta Muller care a luat Premiul Nobel pentru Literatura anul asta. Svaboaica care a terminat UVT Romana-germana, naturalizata de Germania. Sa ii vedeti cum se mandresc profesorii la Universitate acum :)). Banatul e “fruncea tzerii”! :).

In Valcea vin destul de des sa ma intalnesc cu Alina (cu care da, am ramas impreuna si da, ne merge destul de greu… ca tot am amintit la inceputul postului de curiosi). Vin bi-saptamanal sau saptamanal, maxim tri-saptamanal cand nu poate tata. Vin impreuna cu el practic si plec duminica seara. Deci dati un semn de viata daca vrei sa ne vedem, va pot lasa un numar de telefon. Planuiesc sa vin si prin Bucuresti la prietena mea plus cred ca voi avea treaba pe acolo, sau pe la soru-mea, deci as putea sa dau de voi si acolo. Daca vreodata aveti chef sa treceti prin Timisoara, portile imi sunt deschise, sau mai degraba ale cetatii Timisoara :)). Sa nu ezitati sa ma sunati, am si unde sa va cazez, stati linistiti. Nu am prea vb cu colegii, cu Minoa m-am intalnit odata in Timi. Am vazut cum e la el in camin, ce face la scoala. Suficient de zis ca nu mi-ar fi placut niciodata Automatica si caminul lui e destul de fain. Atata tot ca sta la coada sa se pise ca nah are toaleta pe coridor. Am mai vb cu Carmen care mi-a zis unde sta si ca adoarme odata cu gainile :)), ca n-a prea reusit sa va stranga pe toti sa va intalniti. Cu Romica am vrut sa ies in club acum o saptamana dar se simtea rau Alinutza si am renuntat, cu Lupu tocmai am vb mi-a zis si el de viata la ATM iar de Mihnea si Bianca stiu de pe Facebook si blog ce stiti si voi. Mi-ar placea sa aud de la mai multi, mai ales pe blog fiindca deocamdata n-am net (acasa nu mi-a venit UPC-ul sa imi dea drumul si nu mi-am adus laptop acolo, abia dau comanda de unu) si imi e mai usor sa vb cu voi, sau scrieti-mi pe mail.

Va pup, ne auzim. Sa fiti sanatosi toti, voiosi si fericiti de alegerile voastre.

Cu respect pentru ca meritati,

Liviu

memento

Nu imi sta in fire sa fiu melancolica, insa desi cei 4 ani de liceu nu au fost tocmai cei mai frumosi ani din viata mea (desi au fost colorati cu mult soare {voiam sa las doar , dar m-am gandit ca o sa ii asociati imediat la Romeo :)) }), imi lipsesc ca un deget amputat (voiam sa zic picior, dar am zis sa nu exagerez)… merg pe acilea si ma astept sa va vad prin preajma, sa va recunosc, sa va zambesc cu zambetul specific si sa va arunc cateo glumita din aia Biancesca… asadar:

mi-e dor de mersul in ritm de samba al Catincai in drum spre tabla si de zdranganitul bratarilor,
de aerul smecheresc de afacerist diabolic al lui Mihnelu’ cu eternul lui “bai ma lesi?!”,
de Sergentul cu vocea mereu ragusita si cu tema mereu facuta la fizica (?!);
de Dimasul cu acele caiete mereu colorate si foarte foarte ordonate, cu tocurile alea foaaaarte inalte;
de Dutulache (nu, nu al lui Moromete) al nostru mereu calm si prietenos cu care faceam plimbari constante la Fornetti in calsa a 9-a si pe cxare sper sa nu il regasesc altfel decat calm si prietenos;
de frati-meo cu care am impartit numele si pagina de la catalog si pe care l-am pus dupa Dragos in lista mea din greseala;
mi-e dor si de tocilara aia (acum probabil de 10* mai tocilara)din prima banca din cauza careia nu vedeati la tabla :)) (am niste indivizi afro cu parul de 5 ori mai mare decat al meu si abia acum va inteleg perfect),
de Marian ( :)) ) cu yoyo, cu par neregulamentar,cu voie buna, si somn intre doua variante la romana,cu skate si cu care trebuia sa ma intalnesc sa punem lumea la cale inainte sa plec,
de Lupusorul haios si indragostit, cu drag de matematica impusa;
mi-e dor de Tudor cu aerul lui permanent aparent dezinteresat, cu zulufi, cu piercing, cu aer de filozof de cartier caruia trae mult as vrea sa-i fac cadou o narghilea candva:));
de Seful nostru cel de toate zilele cel credincios Australiei;
de Andrei cu firea lui delicata si care cand era tanar fecior era spaima tuturor,
de Romeo care a scris pe tabla la romana “limbistic”, care a vandut chiloti purtati de Madona (sau nu?), care e Regele Babelor,pe care il vreau presedinte pentru o zi,
de Minoa cu ghiozdanul lui cu Rebelde,
de M_ingerasul clasei de la care ma invatat chestia cu your my honeybunch sugarpuff :)),
de Carmen cu relatiile ei complicate in lumea artistilor (prietenii stiu de ce) :) careia trebuie sa ii raspund la e-mail,
mi-e dor Ralu’ cu privirea ei de pisoias adormit si adorabil,
de Rebe care nu mai da la medicina :(( ,
de Alex + Xmen+ Digimon care acum sigur nu are chef,
mi-e dor de Gabi intrand in clasa pe la jumatatea orei de mate, cu ei franceza impecabila, pe care o vreau amabasador al Romaniei in SUA (in acest caz, chiar vorbesc serios),
mi-e dor de Emilia (punct),
mi-e dor Tana de la care am invatat sa injur intr-a 6-a si pe care am invatat sa il apreciez intr-a 12-a, Tana cu gura lui mare de orator artagos si simpatic,
de Miruna si movul ei, cu aerul plictisit si boem, citind pe sub banci agatata de calorifer,
de Zamf!!! :)

si de cei 12 ani in care am crescut. sper sper sper sa nu fi uitat pe cineva :)

Biiiiiiiiiig Hug!

By Bianca

* erata: 1)  = “colorati”
2) a se citi ” you’re my honeybunch…” in loc de “your blabla”
3) a se citi corect gramatical tot ce nu este corect gramatical :))

{updated by Liviu}

impreuna pentru o lume mai buna

Cand a fost ultima oara cand i-ai zis cuiva ce crezi despre el direct in fata?

Cred ca raspunsul majoritatii este „acum mult timp”. Zi de zi vedem lucruri care ne plac sau dimpotriva, ne deranjeaza la cineva dar preferam sa tacem si eventual daca e ceva de rau, sa spunem altcuiva.

Acest comportament este foarte daunator atat noua cat si celor din jurul nostru. Astazi, la facultate, am avut un curs legat de munca in echipa unde am invatat cum sa dam si sa primim feedback. Asta nu inseamna sa dam sfaturi, ca mereu dam sfaturi si apoi ne minunam de ce am vorbit degeaba. De asemenea, nu trebuie sa spui numai lucruri negative pentru ca atunci nu ai facut nimic.

Feedback (nu cred ca avem un cuvant in romana, ciudat nu?) inseamna sa faci constatari, interpretari si in cazul unui grup sa realizezi si efectul pe care constatarea respectiva il are asupra celorlalti. E incredibil cat de folositor poate fi asta in viata de zi cu zi, dar mai ales cand ai de a face cu alti oameni pentru a indeplini un obiectiv.

Cum dai feedback? Simplu… Mai intai faci o constatare, apoi o interpretezi, te gandesti de ce se comporta persoana respectiva asa si in final observi efectul (negativ sau pozitiv) pe care il are. In final, ii spui direct: „Omule uite ce am observat eu. Tu vorbesti aiurea cand nu trebuie. Cred ca esti ori prost ori pur si simplu nu te gandesti la consecinte. Uite ce se intampla cand vorbesti in plus, se supara toata lumea pe tine”. Nu ii vei zice „Frate taci draq din gura, nu mai vorbi ca prostu” pentru ca nu va intelege nimic.

Cum primesti feedback? Mai greu… Regula principala este sa nu incepi sa te aperi „da, dar nu m-am putut abtine, eu m-am gandit ca asa e corect” etc. Taci din gura (sau zici multumesc/ok daca esti destept) si te gandesti in sinea ta „bah daca zice asta asa o fi, ia sa ma gandesc eu mai bine inainte sa deschid gura”.

Rezultatul? O lume mai buna. Nu le stim pe toate (nici macar eu) si mai ales nu realizam unde gresim si ajungem sa primim ignore de la cineva, aparent fara motiv.

E foarte greu, dar daca incepem cu chestii marunte, incet incet o sa ajungem sa nu ne mai fie frica sa vorbim deschis si vom evolua. Desigur, pentru a da/primi feedback iti trebuie o doza de civilizatie si o doza de desteptaciune, pe care sunt sigur ca cititorii acestui blog le au.

Dupa ce ai citit asta ai ceva sa-mi spui? Astept cu interes
By Mihnea

P.S. comentarile ironice si rautacioase la care toti suntem buni nu au ce cauta cand dai feedback, nu rezolvi nimic

best likely to..

Acum ca majoritatea prieteniilor s-au racit si puteti vedea totul obiectiv, propun sa facem o chestie ca la americani… best likely to. Va rog dati copy la urmatoarea lista si apoi paste la commenturi, adaugand bineinteles numele celui pe care il votati. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca nu aveti voie sa va votati pe voi. Sper macar la threadul asta sa posteze toata clasa, desi sunteti multi impotriva blogului (stiti voi aia care sunteti :P)

So uitati lista (daca aveti alte propuneri o sa mai adaug):

1. best likely to succeed
2. best likely to be first to earn 10k $/month
3. best likely to be first to marry
4. best likely to be first to divorce
5. best likely to not marry all their life
6. best likely to set a world record
7. best likely to win Nobel Prize
8. best likely to quit studies and start farming
9. best likely to be first to have a child
10.best likely to win beauty contest
11.best likely to have most ‘best likely’ nominations
12.best likely to be famous
13.best likely to be president
14.best likely to go to jail
15.best likely to not comment on this article
16.best likely to appear on news

Voiam sa fac 24, sa ofer sansa macar matematica pentru fiecare din noi sa aparem la o categorie, dar mi-am dat seama ca oricum lenea e mare si putini veti trece peste ea sa dati un comment. Anyway, enjoy si sunt curios ce iese. Castigatorul sau castigatoarea pt fiecare categorie are o bere/mojito de la mine.

By Mihnea

LE scuzati englezismele, dar in romana ar fi luat muuult mai mult spatiu si suna si mai urat

12A forever

Incep prin a-mi cere scuze pentru gestul nesabuit de la sfarsitul liceului cand, datorita unor neintelegeri cu liviu mi-am sters toate posturile. Amandoi am gresit, dar acum regret ca am sters articolele nu neaparat pentru ce scrisesem cat pentru commenturile care de cele mai multe erau the funny.

In sfarsit, incerc sa revin in forta si sa reanimez blogul asta. Totusi nu pot sa-l reanimez fara voi, asa ca va invit sa scrieti ce ati facut vara asta si daca ati inceput facultatea, cum e viata voastra de student? Se ridica la asteptarile voastre sau deja regretati si va ganditi sa emigrati? Scrieti orice, numai scrieti ceva pentru ca la sfarsitul facultatii sa vedem de unde am pornit si unde am ajuns.

Voi povesti si eu cum e aici, dar nu vreau sa fiu primul asa ca daca sunteti curiosi daca la Amsterdam creste maria pe marginea strazii scrieti ceva.

Atasez si o poza cu Lupu si Tudor cum nu i-ati vazut niciodata (am observat ca grupul de pe yahoo are doar 10 membrii asa ca sunt sigur ca au vazut decat cativa poza).

Sper sa se umple postul de comentarii, nu ma dezamagiti!

By Mihnea

Final de drum

Eei, am ajuns si aici. Cine credea in clasa a 9-a ca liceul se va sfarsi vreodata? Cand imi amintesc de rutina care ma molesea in fiecare zi si de orele care ma lasau rece, imi doream atat de tare sa se sfarseasca perioada asta a vietii mele incat nu imi imaginam vreodata ca voi ajunge sa regret clipele alea… Si o spun sincer, fara misto…

Ultimele 2-3 luni de scoala au fost extrem de pline. De fapt, as indrazni sa spun ca, per total, clasa a 12-a a comprimat mai multe amintiri frumoase decat tot restul liceului. Banchetul nostru a fost un exemplu perfect, unde, gratie determinarii si muncii sustinute a colegilor nostri (Ciprian, Mihnea, Sergiu si sa ma ierte altcineva daca l-am uitat…), totul a iesit perfect. Si poate numai ei stiu ca pe langa chiulul binemeritat de la scoala, perioada aia le-a adus suficient stres prin confruntarea permanenta a ideilor nu de multe ori contradictorii. S-a dansat, am urcat pe scena sa cantam karaoke cu clasa, am baut impreuna, am mancat sanatos si bun si ne-a incantat focul de artificii. Si la final, au ramas poze, amintiri, filmari pe care vreau candva sa le pun pe blog.

Perioada post-banchet a fost mai zbuciumata sau mai lejera in functie de starea fiecaruia. Am dat teze, lucrari, simulari de bac si de admitere si am fost ascultati. Pe scurt, am trecut printr-o gramada de chestii legate de scoala. Si au iesit bine toate. Atestatul la info si notele acceptabile -> bune din teze si lucrari fiind dovada.

A urmat o ceremonie foarte frumoasa de absolvire a liceului pe care am petrecut-o cu familia, colegii, prietenii si profesorii nostri la Filarmonica. Multumita lui Razvan, am purtat robe negre peste costumul baietilor sau fustele negre si camasile albe ale fetelor. Totul a iesit elegant, fiecare primind o diploma onorifica de terminare a liceului, o diploma personalizata cu ceva nostim care sa ne caracterizeze (pe a mea scria: “Se acorda elevului Tanasoaica Liviu… pentru scurtele momente in care a tacut :))), un trandafir si desigur o medalie din bronz cu medalionul colegiului. Rasete si chicoteli s-au starnit cand pe fundalul ceremoniei se schimbau poze amuzante cu colegii sau cand se acorda cate o diploma personalizata vreunui coleg (o sa pun si in Putina cateva din momentele alea). La sfarsit am facut poze, am mancat fursecuri si am dat noroc unii cu ceilalti.

Ceremonia a reprezentat simbolic sfarsitul de an scolar si sfarsitul liceului. Dar greul nu se sfarsise, urmam sa dam examenul de bacalaureat. In ciuda celor doua saptamani de studiu pe care le puteam fructifica, vorbesc aici cel putin in numele meu, evident, 12 A nu era pregatita 100%. Si imi amintesc cum inaintea unor probe precum scrisul la romana (unde m-au pus in prima banca god dammit) sau la matematica (specialitatea mea LOL) ma stresam pana la punctul de a ceda psihic. Pentru ca o parte din eforturile mele se finalizau cu bacalaureatul si era si un fel de demonstratie pe care trebuia sa o fac familiei mele care avea foarte multa incredere in mine. Bilantul: la Romana am facut din capul meu (si nici nu aveam cum altcumva), la Mate am copiat (normal), la Fizica am facut din cap dar aveam baremul pe masa si ma corectam iar la Istorie (pt ca eu nu am dat Sportul) am facut iarasi din cap cu un ajutor micut pe ici pe colo. Per total a fost un bac muncit. Poate nu 100% cum au facut unii dar nici 10% cum au facut altii. Pentru cat de putin am invatat (la fizica nu mai lucrasem de o luna la nimic, la mate eram praf, la romana stiam fix 4 opere bine si la istorie nu invatasem nimic de la Olimpiada incoace) nota finala a fost aproape magica: 9.91. Si brusc sunt student la aproape orice facultate unde se cere dosar. Toti colegii au facut o figura buna dar prefer, daca binevoiesc, sa se laude in sectiunea de comentarii pentru ca o merita din plin.

Si uite asa s-a sfarsit oficial si cu Bacalaureatul. Ce urmeaza? Personal urmeaza sa dau examen de admitere la UvT la Istoria Artei in Timisoara si sa imi depun dosarul la Istorie la UniBuc (pentru ca de anul asta nu se mai da examen). Am mai fost admis si la Universitatea din Groningen in Olanda unde am optat pt International Business & Management (pt ca imi placea programa lor foarte tare si parintii ar fi de acord sa ma sustina financiar). Am renuntat pentru totdeauna la ideea de a merge la Politehnica pentru ca desi imi place intr-o oarecare masura (what can I say… I’m a nerd, geek, call me what you want :)), efortul necesar admiterii si parcurgerii este mult prea mare pt firea mea delasatoare si nu cred ca merita. Asa ca ii las pe cei care se duc la ASE si Poli sa isi vada de drumul lor. Eu ma despart respectuos pe calea mea. In functie de care imi surade mai mult, acolo ma duc, pentru ca toate imi plac foarte tare.

Cam asta ar fi ultima Cronica a clasei 12 A a Colegiului National “Alexandru Lahovari”. Va invit in sectiunea de comentarii sa postati schimbarile prin care ati trecut in ultimele 2-3 luni, planurile de viitor sau orice alt gand. Nimic nu e de prisos.

:*,

Liviu

mai bine pui inca o caramida decat sa strici ce ai construit…

OK, OK… stiu… am zis ca nu voi mai posta un cuvantel pe blogul asta de cand cu ultimul conflict… Si mi-am dorit, de fapt, am sperat ca posturile urmatoare (imi doream eu… nesfarsit de multe) sa spele sau sa ascunda replicile penibile de mai jos dar nu s-a intamplat asta :). Si stiu ca nimanui nu ii pasa, ca majoritatea sunteti ocupati, ca majoritatea nu aveti chef pur si simplu de calculator si de pierdut pe blogul asta. Va inteleg. De fapt, astea sunt motivele adevarate pt care nu am postat nici eu nimic. Dar eu scriu acum pentru mine si o sa fac asta constant de acum incolo. Poate cine stie…

M-am gandit asa… ce trista e faza cu semnatul albumelor. Not to sound 2 emo about it dar v-ati gandit ca alea sunt poate ultimele cuvinte adresate direct colegilor vostri? I mean… asta e sfarsitul, se termina liceul, gata… “cei mai frumosi ani ai tineretii voastre” dupa cum imi spune obsesiv mama. Adica anii in care erai practic parazit in casa alor tai, in care te duceai la scoala daca aveai chef, invatai daca aveai chef (desi nu prea invatai… dar asta e relativa) si gradul libertatilor si drepturilor tale inainta in functie de cat de permisivi erau parintii tai. Una peste alta insa, experienta voastra a fost una uniforma: liceul a insemnat viata, tata! si nu ne vom mai intalni cu timpul asta niciodata. Veti fi stresati cu facultatea, sau poate ca nici nu va va pasa, apoi cu o slujba, cu o partenera de viata (sau mai multe, daca sunteti Romica), un copil (sau vreo 15 daca sunteti Romica) si mai stiu eu ce griji si va veti aminti cu placere de tampitul de Romica (sau de voi insiva daca sunteti mai sus amintitul) care era atat de penal cu glumele lui absurde, de nebunul de Zamf care se stresa mereu saracu si nu dadea nicio lucrare la timp, de capitanul Ivan care zbiera in gura mare “ba deci daca nici de data asta nu aduceti banii, sunteti ultimii oameni” sau poate de Gabriela… ca nu venea niciodata la timp la ore, sau de Bianca, pt ca “stia mereu raspunsurile”… poate chiar de idiotul de Liviu, ca era guraliv si se lua in gura cu toata lumea… da era penal el asa in felul lui tampit. Si una peste alta va trece vremea peste voi, si va veti aminti cu regret in inima de sansele pierdute, de ocaziile irosite sau momentele frumoase. Si in functie de cat de tare v-ati integrat intr-un grup de prieteni acum si cat de tare v-a placut sa socializati cu ei in liceu, poate veti avea cui sa povestiti regretele voastre… sau ca plange ala micu acasa de foame (si asta s-ar putea sa se intample multora, nu doar lui Romica). Si stiti ca nu imi plac cliseele dar asta e momentul pentru care am evitat atat de tare sa folosesc clisee incat am uitat ca ascund un adevar atat de sincer si simplu.

Cat despre yours truly… heh, am injurat, am respins persoane, le-am facut sa sufere poate pe unele, sau sa urasca pe altele si la sfarsitul zilei am uitat all about it… si poate ca pentru astea imi pare rau, mai mult sau mai putin ;) cat sa nu imi afecteze starea interioara. Dar celelalte momente? rasetele, fotografiile, paharele, cantecele, cartile, privirile, glumele… astea raman pentru totdeauna si va multumesc voua, colegilor, ca le-ati impartasit intre voi si, atunci cand ati avut voi chef… si cu mine! Si spun asta cu toata umilinta pe care mai sunt in stare sa o strang acum.

Pentru ca la sfarsit de drum… fiecare pas pe care il faci in directia viitorului tau lasa in urma inca 10 pe care i-ati facut impreuna… colegi, prieteni, iubiti, iubite, familia. NU stricati ce ati construit pana acum! mai puneti o caramida… si la sfarsit, ma chemati si pe mine sa bem in cinstea monstruozitatii de constructie pe care ati reusit sa o inaltati.

Feels good to be back! :D

Liviu

P.S. Pentru cei doi, trei cititori ai bloglui (eu, lupu si probabil prietena mea)… voi face o cronica epica cu ce s-a intamplat in ultimele luni la scoala… ultima, din pacate :(. Voi redeschide Galeria si Putina sa pun niste muraturi noi si poate schimb pentru ultima data designul blogulului :) si va prezint planurile mele pt viitorul sau.

V-am pupat :* Maine e ultima zi de scoala! :)

La cererea publicului…

M-am gandit sa fac si eu un rezumat, i-am zis 4 ani in 12 minute.

NU am putut sa`l prezunt la decernarea diplomelor caterincoase, evenimentul cu robele sau cum vreti voi sa-i ziceti pentru ca… uitati-va la film si o sa vedeti de ce :)

Acesta poate fi vizionat aici, iar pentru cei interesati, il puteti descarca de aici.

Voi ce ati facut la teza la mate?

pentru ca teza a trecut si ne-am linistit.. propun sa vedem cum se pregatesc altii pentru examene:

http://www.220.ro/07BWLs4luz/Combastos-Ep-4-Bodyguarzii-Intelectuali

P.S. katerinka massima!!!

{repost} nu uitati de reguli…

Ca sa fie clar, updatat:

1) Blogul asta are o ierarhie: eu sunt administratorul dar imi puteti spune si Dumnezeu; :P eu decid ce si cum insa nu voi abuza d puterile mele aproape divine :P. Ivan este editorul sef… in functie de cum se comporta unii si de nivelul de implicare al lor in proiectul asta voi stabili daca sa mai acord rang de editor si altora…dar pana atunci el este reprezentantul meu direct pe Pamant… sau blog… whatever. Urmatorul rang este cel de autor… si vor fi mai multi… again depinde de nivelul d implicare… Ultimul, contribuitorii, au dreptul sa dea submit la articolele lor mie sau lui Ivan urmand sa fie postate daca sunt ok…

2) Blogul asta NU se ocupa cu: dezbateri politice (pt asta vizitati blogul lui Adrian Nastase :|), razboiul dintre manelisti, rockeri si clubberi, the sex war (dimpotriva!… incearca sa apropie fetele de la noi din cls de baieti), acuzarea justa sau nu a profesorilor… puteti sa intepati dar nu injunghiati (blogul este public nu uitati), etc.

3) Injuraturile sunt permise in limita bunului simt. Folositi prescurtari… drq, plm, pzd, buttsegz (plm… gasiti voi prescurtare mai buna :)) ), fmm… well you get the idea. Nu va jigniti reciproc. Nu suntem in grajd… ca sa nu vb ca nu ne tragem d sireturi unii cu altii… fiecare trebuie sa dovedeasca respect.

4) TOATE si subliniez TOATE comentariile vor fi moderate… imi pastrez dreptul sa sterg tot ce nu e bun… la fel si Iv. Nu de alta da nu vreau sa vad ca vine vreun jmeker d la alta cls si se apuca sa injure p aici si sa ne faca tocilari, retardati sau mai stiu eu c plm…

5) NU STERGETI NICIUN POST DEJA FACUT. INDIFERENT CE GRAD AVETI, DACA VA APARTINE POSTUL SAU NU… daca postul nu jigneste pe nimeni sau nu ataca problemele de la 2) atunci RAMANE

Incalcarea lor duce la reducerea rangului pt fiecare greseala/mojicie…