mai bine pui inca o caramida decat sa strici ce ai construit…

10 06 2009

OK, OK… stiu… am zis ca nu voi mai posta un cuvantel pe blogul asta de cand cu ultimul conflict… Si mi-am dorit, de fapt, am sperat ca posturile urmatoare (imi doream eu… nesfarsit de multe) sa spele sau sa ascunda replicile penibile de mai jos dar nu s-a intamplat asta :). Si stiu ca nimanui nu ii pasa, ca majoritatea sunteti ocupati, ca majoritatea nu aveti chef pur si simplu de calculator si de pierdut pe blogul asta. Va inteleg. De fapt, astea sunt motivele adevarate pt care nu am postat nici eu nimic. Dar eu scriu acum pentru mine si o sa fac asta constant de acum incolo. Poate cine stie…

M-am gandit asa… ce trista e faza cu semnatul albumelor. Not to sound 2 emo about it dar v-ati gandit ca alea sunt poate ultimele cuvinte adresate direct colegilor vostri? I mean… asta e sfarsitul, se termina liceul, gata… “cei mai frumosi ani ai tineretii voastre” dupa cum imi spune obsesiv mama. Adica anii in care erai practic parazit in casa alor tai, in care te duceai la scoala daca aveai chef, invatai daca aveai chef (desi nu prea invatai… dar asta e relativa) si gradul libertatilor si drepturilor tale inainta in functie de cat de permisivi erau parintii tai. Una peste alta insa, experienta voastra a fost una uniforma: liceul a insemnat viata, tata! si nu ne vom mai intalni cu timpul asta niciodata. Veti fi stresati cu facultatea, sau poate ca nici nu va va pasa, apoi cu o slujba, cu o partenera de viata (sau mai multe, daca sunteti Romica), un copil (sau vreo 15 daca sunteti Romica) si mai stiu eu ce griji si va veti aminti cu placere de tampitul de Romica (sau de voi insiva daca sunteti mai sus amintitul) care era atat de penal cu glumele lui absurde, de nebunul de Zamf care se stresa mereu saracu si nu dadea nicio lucrare la timp, de capitanul Ivan care zbiera in gura mare “ba deci daca nici de data asta nu aduceti banii, sunteti ultimii oameni” sau poate de Gabriela… ca nu venea niciodata la timp la ore, sau de Bianca, pt ca “stia mereu raspunsurile”… poate chiar de idiotul de Liviu, ca era guraliv si se lua in gura cu toata lumea… da era penal el asa in felul lui tampit. Si una peste alta va trece vremea peste voi, si va veti aminti cu regret in inima de sansele pierdute, de ocaziile irosite sau momentele frumoase. Si in functie de cat de tare v-ati integrat intr-un grup de prieteni acum si cat de tare v-a placut sa socializati cu ei in liceu, poate veti avea cui sa povestiti regretele voastre… sau ca plange ala micu acasa de foame (si asta s-ar putea sa se intample multora, nu doar lui Romica). Si stiti ca nu imi plac cliseele dar asta e momentul pentru care am evitat atat de tare sa folosesc clisee incat am uitat ca ascund un adevar atat de sincer si simplu.

Cat despre yours truly… heh, am injurat, am respins persoane, le-am facut sa sufere poate pe unele, sau sa urasca pe altele si la sfarsitul zilei am uitat all about it… si poate ca pentru astea imi pare rau, mai mult sau mai putin ;) cat sa nu imi afecteze starea interioara. Dar celelalte momente? rasetele, fotografiile, paharele, cantecele, cartile, privirile, glumele… astea raman pentru totdeauna si va multumesc voua, colegilor, ca le-ati impartasit intre voi si, atunci cand ati avut voi chef… si cu mine! Si spun asta cu toata umilinta pe care mai sunt in stare sa o strang acum.

Pentru ca la sfarsit de drum… fiecare pas pe care il faci in directia viitorului tau lasa in urma inca 10 pe care i-ati facut impreuna… colegi, prieteni, iubiti, iubite, familia. NU stricati ce ati construit pana acum! mai puneti o caramida… si la sfarsit, ma chemati si pe mine sa bem in cinstea monstruozitatii de constructie pe care ati reusit sa o inaltati.

Feels good to be back! :D

Liviu

P.S. Pentru cei doi, trei cititori ai bloglui (eu, lupu si probabil prietena mea)… voi face o cronica epica cu ce s-a intamplat in ultimele luni la scoala… ultima, din pacate :(. Voi redeschide Galeria si Putina sa pun niste muraturi noi si poate schimb pentru ultima data designul blogulului :) si va prezint planurile mele pt viitorul sau.

V-am pupat :* Maine e ultima zi de scoala! :)





La cererea publicului…

8 06 2009

M-am gandit sa fac si eu un rezumat, i-am zis 4 ani in 12 minute.

NU am putut sa`l prezunt la decernarea diplomelor caterincoase, evenimentul cu robele sau cum vreti voi sa-i ziceti pentru ca… uitati-va la film si o sa vedeti de ce :)

Acesta poate fi vizionat aici, iar pentru cei interesati, il puteti descarca de aici.