OK, OK… stiu… am zis ca nu voi mai posta un cuvantel pe blogul asta de cand cu ultimul conflict… Si mi-am dorit, de fapt, am sperat ca posturile urmatoare (imi doream eu… nesfarsit de multe) sa spele sau sa ascunda replicile penibile de mai jos dar nu s-a intamplat asta :). Si stiu ca nimanui nu ii pasa, ca majoritatea sunteti ocupati, ca majoritatea nu aveti chef pur si simplu de calculator si de pierdut pe blogul asta. Va inteleg. De fapt, astea sunt motivele adevarate pt care nu am postat nici eu nimic. Dar eu scriu acum pentru mine si o sa fac asta constant de acum incolo. Poate cine stie…
M-am gandit asa… ce trista e faza cu semnatul albumelor. Not to sound 2 emo about it dar v-ati gandit ca alea sunt poate ultimele cuvinte adresate direct colegilor vostri? I mean… asta e sfarsitul, se termina liceul, gata… “cei mai frumosi ani ai tineretii voastre” dupa cum imi spune obsesiv mama. Adica anii in care erai practic parazit in casa alor tai, in care te duceai la scoala daca aveai chef, invatai daca aveai chef (desi nu prea invatai… dar asta e relativa) si gradul libertatilor si drepturilor tale inainta in functie de cat de permisivi erau parintii tai. Una peste alta insa, experienta voastra a fost una uniforma: liceul a insemnat viata, tata! si nu ne vom mai intalni cu timpul asta niciodata. Veti fi stresati cu facultatea, sau poate ca nici nu va va pasa, apoi cu o slujba, cu o partenera de viata (sau mai multe, daca sunteti Romica), un copil (sau vreo 15 daca sunteti Romica) si mai stiu eu ce griji si va veti aminti cu placere de tampitul de Romica (sau de voi insiva daca sunteti mai sus amintitul) care era atat de penal cu glumele lui absurde, de nebunul de Zamf care se stresa mereu saracu si nu dadea nicio lucrare la timp, de capitanul Ivan care zbiera in gura mare “ba deci daca nici de data asta nu aduceti banii, sunteti ultimii oameni” sau poate de Gabriela… ca nu venea niciodata la timp la ore, sau de Bianca, pt ca “stia mereu raspunsurile”… poate chiar de idiotul de Liviu, ca era guraliv si se lua in gura cu toata lumea… da era penal el asa in felul lui tampit. Si una peste alta va trece vremea peste voi, si va veti aminti cu regret in inima de sansele pierdute, de ocaziile irosite sau momentele frumoase. Si in functie de cat de tare v-ati integrat intr-un grup de prieteni acum si cat de tare v-a placut sa socializati cu ei in liceu, poate veti avea cui sa povestiti regretele voastre… sau ca plange ala micu acasa de foame (si asta s-ar putea sa se intample multora, nu doar lui Romica). Si stiti ca nu imi plac cliseele dar asta e momentul pentru care am evitat atat de tare sa folosesc clisee incat am uitat ca ascund un adevar atat de sincer si simplu.
Cat despre yours truly… heh, am injurat, am respins persoane, le-am facut sa sufere poate pe unele, sau sa urasca pe altele si la sfarsitul zilei am uitat all about it… si poate ca pentru astea imi pare rau, mai mult sau mai putin ;) cat sa nu imi afecteze starea interioara. Dar celelalte momente? rasetele, fotografiile, paharele, cantecele, cartile, privirile, glumele… astea raman pentru totdeauna si va multumesc voua, colegilor, ca le-ati impartasit intre voi si, atunci cand ati avut voi chef… si cu mine! Si spun asta cu toata umilinta pe care mai sunt in stare sa o strang acum.
Pentru ca la sfarsit de drum… fiecare pas pe care il faci in directia viitorului tau lasa in urma inca 10 pe care i-ati facut impreuna… colegi, prieteni, iubiti, iubite, familia. NU stricati ce ati construit pana acum! mai puneti o caramida… si la sfarsit, ma chemati si pe mine sa bem in cinstea monstruozitatii de constructie pe care ati reusit sa o inaltati.
Feels good to be back! :D
Liviu
P.S. Pentru cei doi, trei cititori ai bloglui (eu, lupu si probabil prietena mea)… voi face o cronica epica cu ce s-a intamplat in ultimele luni la scoala… ultima, din pacate :(. Voi redeschide Galeria si Putina sa pun niste muraturi noi si poate schimb pentru ultima data designul blogulului :) si va prezint planurile mele pt viitorul sau.
V-am pupat :* Maine e ultima zi de scoala! :)
sunt mandra de u:*
aaa shucks ;)) chiar nu ai de ce… eu sunt mandru de colegii implicati pe blogul asta… :) ati reusit sa faceti o adevarata capsula a timpului. Timpul adolescentei voastre :*
Vin si planurile de mai sus imediat dupa ce termina la fizica lucrul… ;))
perle de BAC ceva, nimic?????
Numai asta m-a evidentiat in perioada de liceu? Incepe sa fie cam stresanta remarca asta. Pe viitor promit ca o sa fac lucruri mult mai bune si mai remarcabile (ca si bun vorbitor de franceza nu am prea prezentat interes…fir-ar :)Eu as vrea sa pastram si la facultate blogul asta si sa scriem impresii despre cum e la noi la cursuri, cum e viata de student, sa stabilim cand mergem la colindat anul asta:). Ar fi dragut. Mi-ar placea sa imbunatatim partea de comunicare din timpul liceului si sa pastram in continuare legatura.
Nu, gabi, nu te-ai evidentiat numai prin asta… doar ca asta va fi mai mult ca sigur ideea la care se vor gandi toti cand isi vor aminti de numele tau. Hey, putea sa fie mai rau :)) adica puteau sa isi aminteasca de tine ca ai fost o persoana cu care se certa toata lumea, care avea o logoree imposibil de oprit si o nesimtire de neconceput… So, yeah… e bine sa stii franceza si sa vii la ore tarziu mereu ;).
Cat despre blog, eu nu il inchideam oricum… sau nu il abandonam in orice caz… nu am dreptul asta si cred ca daca vreodata cineva isi aduce aminte de el o sa fie ceva tare frumos cand va citi randurile astea. O sa mai postez cate ceva dupa cum a zis si mai sus… cand am timp si o fac pt mine nu pt altcineva.
Stay tuned.