Ultimele 2-3 luni de scoala au fost extrem de pline. De fapt, as indrazni sa spun ca, per total, clasa a 12-a a comprimat mai multe amintiri frumoase decat tot restul liceului. Banchetul nostru a fost un exemplu perfect, unde, gratie determinarii si muncii sustinute a colegilor nostri (Ciprian, Mihnea, Sergiu si sa ma ierte altcineva daca l-am uitat…), totul a iesit perfect. Si poate numai ei stiu ca pe langa chiulul binemeritat de la scoala, perioada aia le-a adus suficient stres prin confruntarea permanenta a ideilor nu de multe ori contradictorii. S-a dansat, am urcat pe scena sa cantam karaoke cu clasa, am baut impreuna, am mancat sanatos si bun si ne-a incantat focul de artificii. Si la final, au ramas poze, amintiri, filmari pe care vreau candva sa le pun pe blog.
Perioada post-banchet a fost mai zbuciumata sau mai lejera in functie de starea fiecaruia. Am dat teze, lucrari, simulari de bac si de admitere si am fost ascultati. Pe scurt, am trecut printr-o gramada de chestii legate de scoala. Si au iesit bine toate. Atestatul la info si notele acceptabile -> bune din teze si lucrari fiind dovada.
A urmat o ceremonie foarte frumoasa de absolvire a liceului pe care am petrecut-o cu familia, colegii, prietenii si profesorii nostri la Filarmonica. Multumita lui Razvan, am purtat robe negre peste costumul baietilor sau fustele negre si camasile albe ale fetelor. Totul a iesit elegant, fiecare primind o diploma onorifica de terminare a liceului, o diploma personalizata cu ceva nostim care sa ne caracterizeze (pe a mea scria: “Se acorda elevului Tanasoaica Liviu… pentru scurtele momente in care a tacut :))), un trandafir si desigur o medalie din bronz cu medalionul colegiului. Rasete si chicoteli s-au starnit cand pe fundalul ceremoniei se schimbau poze amuzante cu colegii sau cand se acorda cate o diploma personalizata vreunui coleg (o sa pun si in Putina cateva din momentele alea). La sfarsit am facut poze, am mancat fursecuri si am dat noroc unii cu ceilalti.
Ceremonia a reprezentat simbolic sfarsitul de an scolar si sfarsitul liceului. Dar greul nu se sfarsise, urmam sa dam examenul de bacalaureat. In ciuda celor doua saptamani de studiu pe care le puteam fructifica, vorbesc aici cel putin in numele meu, evident, 12 A nu era pregatita 100%. Si imi amintesc cum inaintea unor probe precum scrisul la romana (unde m-au pus in prima banca god dammit) sau la matematica (specialitatea mea LOL) ma stresam pana la punctul de a ceda psihic. Pentru ca o parte din eforturile mele se finalizau cu bacalaureatul si era si un fel de demonstratie pe care trebuia sa o fac familiei mele care avea foarte multa incredere in mine. Bilantul: la Romana am facut din capul meu (si nici nu aveam cum altcumva), la Mate am copiat (normal), la Fizica am facut din cap dar aveam baremul pe masa si ma corectam iar la Istorie (pt ca eu nu am dat Sportul) am facut iarasi din cap cu un ajutor micut pe ici pe colo. Per total a fost un bac muncit. Poate nu 100% cum au facut unii dar nici 10% cum au facut altii. Pentru cat de putin am invatat (la fizica nu mai lucrasem de o luna la nimic, la mate eram praf, la romana stiam fix 4 opere bine si la istorie nu invatasem nimic de la Olimpiada incoace) nota finala a fost aproape magica: 9.91. Si brusc sunt student la aproape orice facultate unde se cere dosar. Toti colegii au facut o figura buna dar prefer, daca binevoiesc, sa se laude in sectiunea de comentarii pentru ca o merita din plin.
Si uite asa s-a sfarsit oficial si cu Bacalaureatul. Ce urmeaza? Personal urmeaza sa dau examen de admitere la UvT la Istoria Artei in Timisoara si sa imi depun dosarul la Istorie la UniBuc (pentru ca de anul asta nu se mai da examen). Am mai fost admis si la Universitatea din Groningen in Olanda unde am optat pt International Business & Management (pt ca imi placea programa lor foarte tare si parintii ar fi de acord sa ma sustina financiar). Am renuntat pentru totdeauna la ideea de a merge la Politehnica pentru ca desi imi place intr-o oarecare masura (what can I say… I’m a nerd, geek, call me what you want :)), efortul necesar admiterii si parcurgerii este mult prea mare pt firea mea delasatoare si nu cred ca merita. Asa ca ii las pe cei care se duc la ASE si Poli sa isi vada de drumul lor. Eu ma despart respectuos pe calea mea. In functie de care imi surade mai mult, acolo ma duc, pentru ca toate imi plac foarte tare.
Cam asta ar fi ultima Cronica a clasei 12 A a Colegiului National “Alexandru Lahovari”. Va invit in sectiunea de comentarii sa postati schimbarile prin care ati trecut in ultimele 2-3 luni, planurile de viitor sau orice alt gand. Nimic nu e de prisos.
:*,
Liviu