Rog mai întai pe toţi cei care au ceva de comentat, indiferent de culoarea politică sa o facă civilizat în secţiunea de commenturi. Pentru că aşa e firesc, nu am ajuns să mă trag de şireturi de wiseassi dăştia care cred ei ca ştiu despre ce e vorba în politică. Eu nu ma erijez aiurea, vă vorbesc din experienţă şi din reflecţii personale, influenţate de ce văd, cred şi aud de la diverse persoane printre care şi tatăl meu, care se ocupă (printre altele) cu asta de 20 de ani.

Astăzi, ca orice student plecat de acasă, am mers sa votez la una dintre secţiile de votare speciale din Timişoara. Pentru cei care nu consideră din simţ civic ca trebuie să voteze la 18+ ani, atunci îi invit să petreacă un sejur de vis în oraşul Filiaşi and then get back to me cu privire la calitatea vieţii din România, pentru că e clar, nu au ce să caute într-o astfel de conversaţie. Deci am mers sa votez. Tatăl meu s-a mândrit astăzi cu mine. Pentru la la 19 ani am simţ  civic mai ascuţit. Şi nu l-am dezamăgit, după cum nu mi-am dezamăgit nici ţara. Am fost la vot. Degeaba. Pentru că după ce am stat la secţia 123 3 ore si jumătate la coadă să aştept să imi exprim dreptul meu de cetăţean, am fost respins la 50 de cm de intrarea în camera de vot pentru că era 20:45 şi se pare că la 21:00 se inchid urnele. Întrebarea mea, zic eu destul de pertinetă, a fost: de ce nu am voie in 600 de secunde să intru in cabina de vot să imi exprim opinia? Fac abstracţie de cele 200 de persoane care erau numai in anticamera din secţie. Poate că ei chiar au aşteptat 3 ore degeaba, ce vroiam eu să ştiu e de ce nu pot EU să votez, care eram chiar acolo, la intrare, langa domnul cu cravată roşie de la Prima TV. Pentru că “Bucureştiul nu a aprobat prelungirea cu o oră a perioadei de votare”. Voi renunta acum la diacritice pentru ca nu pur si simplu imi stapaneste furia pe masura ce scriu si prin urmare nu pot sa ma “desfasor” cum stiu eu sa fac mai bine. Bun, doamna… atunci va repet intrebarea: mai sunt 10 minute de vot (au trecut deja 5 de cand vorbim), de ce nu pot sa primesc declaratia pe proprie raspundere ca votez ca sa pot sa intru. Dar eu v-am anuntat de la 6, ati fost la coada cand am zis ca nu veti apuca cei de la coada cozii. Eram langa dumneavoastra doamna, la mijlocul ei… si mai sunt 8 minute nu ma intrereseaza ce ati spus la 6. Alo, Biroul Electoral Judetean, sunt de la sectia 123, trimiteti Politia ca nu mai fac fata oamenilor, e nebunie aici. Doamna, repet, mai sunt 5 minute… nu le spuneti ca va amenintam noi, pentru ca nu este cazul, intrebati-i daca mai pot vota cei de la intrare, ne stim drepturile am citit Constitutia, asta e frauda electorala! Imi pare rau, trebuie sa sigilez usa… Ai renuntat? imi spune unul de la Prima, nu i-am raspuns, am injurat si am plecat. Le-am spus oamenilor ca nu se mai voteaza. M-au injurat. Mi-au spus ca ei stau acolo de 3 ore. Unii erau furiosi, altii erau distrati… pur si simplu nu le pasa asa de tare, “ce mai conteaza un vot”. Si mi-am dat seama de ce ma formez ca om in Romania. Ca sa ma calce pe picioare la alegeri, sa imi spuna ca nu mai pot vota cu 15 minute inainte de inchidere, sa ma scuipe la iesire sa imi spuna ca sunt idiot, ca ei stau de ore si vor vota (si n-au votat), sa ma atate presa, sa ii injur sa apar pe post ca sa ma fac de ras, sa ma prefac ca nu sunt vinovati ingerii lui Basescu, ca Blaga nu coordoneaza alegerile si ca administratiile locale nu sunt oarbe cand dubite vin si ingrasa urnele cu voturi, sa mi se spuna ca presa are dreptate, ca Basescu e un nemernic, cat timp bosii trusturilor stau cu conturile doldora si beneficiaza cand opozitia ii strivesc lor dusmanii. Stiu asta, si plec capul, mai rusinat decat am intrat, si imi primesc palme peste obraz pentru naivitatea mea, crezand ca un singur vot conteaza. Dar va veni o vreme cand votul meu, cel neexprimat, tacut, clocotit, va conta… si cand doamna de la sectia 123 si Basescu si baronii din spatele lui Geoana se vor uita cu spaima cum zeci de ani de fraude electorale sunt de ajuns. Si atunci, nu imi voi mai strica pantofii pe trotuarul strazilor, nu voi mai face 10 ore pe drum pana acasa, nu voi mai fi rusinat sa spun ca sunt profesor sau lucrez pentru Stat, nu voi locui in apartamente prost incalzite si scumpe, ca si cand as locui la Paris, intr-un oras care se minte ca pastreaza poleiala de aur a sa, cand toata lumea vede ca e din cupru care a clocit de mult. Si atunci, voi fi rusinat doar ca intr-un trecut (imi doresc din toata inima sa nu fie el prea indepartat), o doamna la sectia 123 mi-a interzis sa votez, formal, pe hartie. Din punctul meu de vedere, eu am votat, si mai sunt si altii ca mine. Ne vom recunoaste noi, candva… poate chiar la sectia 123.

P.S. Ah am uitat sa precizez, am mai si racit. Si au iesit si cei doi candidati pe care ii dispretuiam din tot sufletul. Si da, ma voi duce si la turul II. Pentru ca asta vor, sa nu ma duc la vot, sa voteze ei in locul meu, sa isi faca jocurile lor. Astazi a votat si stra-stra-bunicul meu, daca nu stiati. Generatii consecutive stranse la vot, pentru Partid, Popor si Lider. Suna cunoscut, nu?

Liviu

Mă gândi să scriu acest post pentru că peste exact o săptămână este Thanksgiving Day în SUA. Who gives a fuck? Nu noi, dar cred că ar trebui să inventăm și noi sărbătoarea asta. Știu că la noi de Crăciun e ca la ei de Thanksgiving, toată familia se adună, mănâncă și se simte bine, dar din păcate pentru mulți nu mai e așa. Crăciunul a devenit prea lipsit de sens și totul se rezumă la ce cadouri primește fiecare și la munca de convingere a copiilor pentru noul iPhone/iPod/laptop șamd.

De aceea cred că ne-ar trebui Thanksgiving. O zi în care să uităm de griji și să ne amintim de toate amintirile plăcute petrecute cu familia. În cazul unora (nu cred că a mai intrat de mult pe blog) nu sunt așa multe, dar totuși sunt. Pentru toate amintirile, pentru toate sacrificiile făcute și pentru tot ce am învățat unii de la alții (părinți de la copii și invers) ar trebui să mulțumim. Zic că ne trebuie o zi specială pentru că să fim serioși, când a fost ultima oară când i-ai zis tatălui tău mulțumesc pentru ceva în afara de  banii săptămânali? Și dacă tot veni vorba de comunicat cu părinții când a fost ultima oară când le-ai zis sau le-ai arătat părinților că îi iubești?

Știu că deja par că sunt în pragul unei depresii și că mai am un pic și încep să plâng, dar scriu și zâmbesc în același timp. Sunt fericit pentru că am o familie minunată. Mi-a trebuit să văd episodul din Gossip Girl cu Thanksgiving, dar tot e bine că am realizat pentru a 100a oară asta. Și pentru că nu am somn, m-am hotărât să mai scriu un post pe blog, să încerc să fac din nou o lume mai bună. Începând din familie. Pentru că din familie începe totul. Dacă ai o familie normală și ești fericit în interior vei fi mai productiv și un mai bun lider.

În concluzie morala este când vă duceți următoarea dată acasă, bucurați-vă de timpul petrecut cu ai voștri și fiți fericiți, familiile voastre nu sunt ca cele din Upper East Side, NY. Și după cum zicea Mărunțelu o data de mult: zâmbiți, nu aveți niciun motiv să nu fiți fericiți și să nu arătați asta. Everything’s gonna be all right!

By Mihnea

P.S. really, nu cedez psihic și nici nu mă apucă o criză de homesickness :))

prima reuniune a clasei a fost un semiesec, adica ne-am strans 6 oameni, cel mai punctual fiind dutzu cu o intarziere de o juma`de ora :P

Pentru a 2a intalnire m-am gandit sa va las pe voi sa alegeti data si ora la care sa ne vedem.

E unul dintre acele momente când mi-e dor de orice lucru mărunt de acasa și am chef să scriu p’aci. Că vorba aceea… românul s-a născut poet și neamțul harnic.

Am constatat asta și azi, la ‘cross cultural issues’. Profesoara ne-a pus să dăm câteva caracteristici ale culturii țării de unde suntem. Germanii, olandezii și suedezii au avut în comun ‘hard-working’, iar pe lista mea se aflau atribute ca ‘humorous’, ‘laid back’ sau ‘emotional’. Olandezii au mai avut ‘money minded’ și suprinzător pentru mine ‘punctual’. E curios cum ei se cred punctuali, deși până acum nu prea au dat dovadă de asta. Este adevărat că trenurile pleacă la secundă, dar întâlnirile mereu încep cu 5-10 minute mai târziu.

Oricum cursul a fost destul de distractiv, profesoara spunând ce obiceiuri ciudate au englezii (ea e englezoaică și s-a căsătorit cu un olandez) și ce experiențe a avut aici datorită diferențelor culturale. Sunt bucuros că deși am un program aiurea cu ore dimineata la 8:30, apoi pauze și din nou ore la 3, voi învăța lucruri interesante. Sunt sigur că va fi o plăcere să învăț pentru examenele din blockul acesta (anul meu e alcătuit din 4 blockuri de 10 săptămâni).

Apropo de examene, până acum le-am trecut pe toate! Primul a fost la ‘Checking in at the Hospitality Industry’, adică o intrducere în lumea HoReCa (hoteluri restaurante catering). Am avut o groază de citit, nu am mai citit atât de la capacitate încoace, dar se pare că nu am citit degeaba. Am luat 6,5 (nota de trecere fiind 5,5). Următorul examen a fost English Oral, care știu că pare ușor, dar nu e deloc așa. Examenul e un role-play în care profesorul era un client dificil, prostuț și cu multe fițe, iar eu trebuia să-i rezolv o problemă, să îi explic meniul, sau să îi spun ce facilități are hotelul pentru o delegație care vrea să organizeze o conferință. Totul bineînțeles într-o engleză de 5*, cu jargon corespunzător. A fost la limită, am luat 5,5.

Penultimul examen a fost de fapt o prezentare în grup. Noi eram reprezentanții hotelului Golden Tulip de aici din Amsterdam și trebuia să prezentăm oferta noastră unor oameni de afaceri care vor să organizeze o conferință de 4 zile la hotelul nostru. Practic a trebuit să organizăm conferința pentru că a trebuit să ne gândim la toate detaliile. În a doua parte a examenului ne-au pus o problemă pe care a trebuit să o discutăm și să o rezolvăm. Am avut norocul unui grup bun și norocul că m-a făcut mama cu gura mare, o mare parte din punctaj a fost gradul de implicare. Aici nu am avut emoții, am luat 7,1 in condițiile în care 7,8 a fost cea mai mare notă.

Ultimul examen a fost English written, unde a trebuit să fac o rezervare pentru o delegație de 40 de stomatologi ce voiau să organizeze o conferință la hotelul unde lucram eu. Tot ca la oral, a trebuit să scriu despre facilități, camere șamd. Încă nu am primit rezultatul, cică o să ne zică pănâ pe 17. Sunt optimist totuși, 90% din ce am scris e jargon sau expresii standard. Era amuzant înainte de examen, când toata lumea vorbea ca la recepția de la Intercontinental London.

Revenind din nou cu gândul la plaiurile mioritice, nu am renunțat la proiectul genial care ne va face să ajungem în Gândul (click pentru reportaje foarte tari). Eu deja am în minte ceva, dar ce vreau eu să fac implică terminarea facultății de o fac acum, deci mai e… Apropo de chestii în comun, nu uitați de întâlnirea propusă de Lupu că am văzut că v-ați sălbăticit unii față de ceilalți. Urât așa.

Anyway să auzim numai de bine, ma Bucur că ai rezistat și ai citit 650 de cuvinte, revin când oi mai avea ceva de zis.

By Mihnea

P.S. nu votați cu Băsescu! Știu că sunt toți vărzari, dar până ne facem noi partid trebuie să votăm răul cel mai mic

P.P.S. nu am somn, de asta am scris cu ățșâî, nu pentru că aș fi următorul Pruteanu :))

[Update] Am primit răspunsul și la English written, am luat 7,3. Promovabilitate 100% până acum, am început cu dreptul :D Și ca să nu mai ziceți că trece toata lumea, au fost vreo 5 care au luat 1,0. Și să știți că nu au dat foaia goală…

Pentru ca ieri a fost ziua colegilor nostri Reby si Gaby (doresc sa le urez :La Multi Ani pe acesta cale) m-am gandit ca trebuie sa ne dea si de baut, adica… sa nu lasam oamenii nesarbatoriti. Probabil ca ar fi si un bun prilej sa ne intalnimsa bem un suc sis a schimbam impresii despre facultati.

Prpun ziua de duminica, 15 noiembrie ora 20.00 la McDonald`s in Unirii. Am ales asa pentru ca in restul week-endului se mai duce lumea acasa, dar duminica dup-amiaza de obicei se intorc.

Ce ziceti? Daca aveti alte sugestii, pelase drop them in my suggestion box

Stiu ca sunt dator un post maaare, in care sa explic ce s-a intamplat in ultima luna din viata mea aflata la o distanta multi-cento-kilometrica in frumosul oras de pe Bega. Asadar, fara a mai continua introducerea romantica si cliseica, here goes:
Sunt de  aproape o luna in Timisoara, timp in care, cu exceptia a vreo 3 weekend-uri cand m-am intors in Valcea, am dus o relatie de love-hate cu orasul studentiei mele. Se spune ca pentru ca un strain sa cunoasca bine Romania, o tara politropa de altfel (dupa cum bine suna reclama aia cu Hagi, Comaneci si “Nastazee”), o simpla calatorie in Banat, Ardreal, Oltenia, Bucuresti, Moldova etc. este insuficienta. Diferentele culturale si de comportament sunt atat de complexe incat un simplu studiu antropologic ar lua sute de pagini ca sa explice mai bine care e treaba cu Romanica… Mi-am cam facut o idee cum sta treaba cu Bucurestiu si cu nebunia de acolo. Sora mea sta in Bucuresti de 10 ani aproape, experientele celor care si-au terminat studentia acolo mai mult sau mai putin placut (cel mai des “mai putin”) m-au facut sa ma tem de aglomeratia, mitocania si munca pur si simplu necroita pe calitatile mele de acolo. Si acum, ca sa fiu sincer, imi pare putin rau. Stiu ca nu am fost cel mai “de calitate” coleg (sunt marturii chiar pe blogul asta care atesta asta :))) dar parca tot imi e dor de unii dintre voi. Si uneori simt nevoia “sa ma fi dus mai bine la Bucuresti”. Cred ca Alina stie cel mai bine cu ce frustrari m-am confruntat pentru ca am simtit nevoia unei alteritati. Dar dupa cateva saptamani in Timisoara am inceput sa prind gustul si sa ma integrez putin mai bine. Regretul e inca acolo, make no mistake, dar am invatat ca sunt si avantaje. O sa incerc sa schitez putin atmosfera:

Sunt student la doua facultati, stiti deja, Istoria si Teoria Artei si Litere (literatura… nu limbi moderne aplicate ca nu vreau sa ajung traducator). Pentru toti aia wiseass care se intreaba “ce ajungi dupa ce termini facultatile alea?” o sa le raspund simplu: nimic! o sa fiu un intelectual boem care o sa manance frunze de tei si o sa faca baie in Bega sau nu… insasi energia vitala a cosmosului ma va hrani si ma voi adapa din fluviul stelar originar. OK? sa nu mai aud intrebarea aia ca simt ca fac infarct. Asa ca nu mai imi duceti grija ca ma descurc in viata si daca fac Textile si Pielarie la Baicoi, va garantez. Mi-am ales doua facultati la care am program mai lejer decat aveti voi astia de la Poli si unde profesorii imi spun povesti… frumoase povesti despre greci, romani, mayasi, azteci, chinezi, sumerieni… ma duc la cursuri cu placere. Eram dezamagit la inceput pentru ca profersorii mei, desi niste oameni foarte punctuali, sunt batrani sau au foarte multe indatoriri si nu prea veneau la cursuri. Imi puneam intrebarea “atunci, de ce mai sunt eu aici??”. Dar totul a intrat in normalitate odata cu inceperea serioasa a anului universitar. La ITA. La Litere e jale. Cursurile sunt in cea mai mare parte de cacat. Fac lexicologie, lingvistica, gramatica, morfologie, ortografie si ortoepie, si mai stiu eu ce *logii turbate. In doua limbi!. Deci e ceva naspa. Dar am niste cursuri foarte frumoase de literatura: romana (unde e mai mult comparata cu cea universala) si engleza cu doi profesori foarte misto; de cultura si civilizatie romana (un fel de cursuri de latinism… cultura generala despre romani si credintele si obiceiurile lor… care e cu un prof fain); folclor (si nici nu va dati seama cat de misto poate sa fie, rad de ma prapadesc). Profesorii mei imi pun muzica la ora, imi spun bancuri si anecdote, dezbat filme si imi descriu opere de arta si muzee, organizeaza expozitii (am fost la una foarte misto… va zic mai incolo) si excursii in strainatate (peste doua saptamani plec la Debecin in Ungaria… urmeaza cred Budapesta etc…). Asa ca ii cam admir pe cei cu matematici superioare, statistica si economie si fizica, eu recunosc ca as fi clacat si as fi renuntat. La cursuri la ITA prezenta e obligatorie pur si simplu fiindca e facultatea faina, nu fiindca m-ar nota aia ca lipsesc. La Litere e ceva mai complicat, mi se suprapun cursuri si semniare, e obloigatorie prezenta la 70% din numarul de seminare dar cu unii asistenti m-am inteles sa o lase mai moale. La cursuri nu pun aia de la Litere absente. Deci e destul de lejer, tinand cont ca fac doua facultati teoretice unde am mult de citit si de scris. Si ca tot veni vb de citit si scris, examenele sunt unele scrise, in toata regula (la Litere mai ales), altele simple colocvii “scrise” de douazeci de minute, o ora… iar la ITA am de redactat si prezentat eseuriin cateva saptamani de lucru dupa ce parcurgi o anumita bibliografie. Cam atat despre facultate.

Viata mea personala e un pic vraiste dar intra si ea in normalitate incetul cu incetul. Stau intr-un apartament cu doua camere la 5 minute de centrul istoric al orasului. Deocamdata stau singur si platesc multicel dar sper sa imi gasesc intr-un final un coleg de apartament de treaba. Mancare imi fac singur sau primesc de la mama in fiecare sapt aproape si am cateva restaurante si cantine unde se face meniul zilei care e relativ ieftin. Preferatul meu e un pub din Piata Unirii unde cu 15 lei mananci trei feluri de mancare si un pahar de vin rosu. Iar mancarea e foarte buna. Specialitatile culinare din zona includ o gramada de mancaruri “grele”. Nemtii care le fac spun ca “incanta cerul gurii si omoara ficatul” :)). m-am si ingrasat cateva kilo, dar ma duc la sala cred incepand de sapt viitoare. Bani de buzunar am destui, nu ma plang, uneori n-am ce face cu atatia si ii mai economisesc. Cu transportul nu prea am treaba, fac 5 minute pana la ARTE si 25 de minute pana la UVT pe jos, mai am un coleg care ma aduce cu masina mereu, am mai luat tramvaiul. Din pacate nu prea am linie directa de autobuz intre casa mea si UVT dar ma descurc si pe jos. Mall-ul e la 10 minute de mine pentru shopping, cafenele, Auchan (de unde imi iau de mancare), Kaufland tot la 10. Timp liber: de obicei de joi incolo am timp liber suficient. Cand am cursuri la Litere joia, n-am vinerea si invers iar la ITA am putine, un curs, maxim doua pe zi. Cu colegii ma inteleg bine: la ITA multi au terminat facultati, Masterat, sunt de treaba si foarte politicosi. Cu unul dintre ei, Cipi, ma inteleg si mai bine ca e un fel de computer geek si e de lume. Plus rad de ma sparg, omul nu e pe treaba lui, e foarte simpatic. La Litere am 40 de fete in grupa, deci va dati seama. Am 5 baieti in tot anul :)). In total am vreo 2-3 cu care ma vad mai des si inteleg mai bine. Bazinul de “colectare” de prieteni e destul de restrans :) dar nu sunt decat de cateva sapt la faculta acolo si stiti cum sunt eu expansiv de felul meu :)). Una peste alta oamenii sunt foarte foarte de treaba. Au bun simt. Pana si cersetorii iti fac complimente cand iti cer bani :)). Tigani putini, mitocani si mai putini. Orasul e multicultural: nemti, unguri, italieni garla, romani, sarbi, evrei chiar. Locuri de frecventat: cele trei teatre (roman, german si ungar), Opera, concerte in Piata Unirii, festivaluri (acum recent a fost unu mare TMBase: vedeti aici.), cluburi faine din cate am auzit (peste 50 pe care le frecventeaza studentii; nu am avut inca ocazia si nici timpul sa le frecventez dar revin cu update-uri), cafenele foarte posh si chic si terase multe mai ales in Unirii si Operei vara (chiar si acum sunt unele open) si campusul universitar care e misto si are cate putin din toate. Muzeul de arta din Palatul Baroc e iarasi fain, orasul e presarat de cladiri in stil baroc, palate austriece, biserici si catedrale ale diverselor confesiuni religioase. Timisoara a fost chiar timp de doua luni capitala Imperiului Austriac iar Banatul era granarul Imperiului si avea o industrie impresionanta la cumpana secolelor XVIII – XIX (manufacturi etc.). Banatenii mandri spun ca daca nu ar mai trebui sa mai dea bani Guvernului de la Bucuresti, Timisoara ar fi cel mai bogat oras din Romania ca procent de investitii din bugetul regiunii. Shvabii colonizati acolo au imprimat regiunii si o mentalitate si o etica a muncii diferite fata de restul tarii. Poate ati auzit de Herta Muller care a luat Premiul Nobel pentru Literatura anul asta. Svaboaica care a terminat UVT Romana-germana, naturalizata de Germania. Sa ii vedeti cum se mandresc profesorii la Universitate acum :)). Banatul e “fruncea tzerii”! :).

In Valcea vin destul de des sa ma intalnesc cu Alina (cu care da, am ramas impreuna si da, ne merge destul de greu… ca tot am amintit la inceputul postului de curiosi). Vin bi-saptamanal sau saptamanal, maxim tri-saptamanal cand nu poate tata. Vin impreuna cu el practic si plec duminica seara. Deci dati un semn de viata daca vrei sa ne vedem, va pot lasa un numar de telefon. Planuiesc sa vin si prin Bucuresti la prietena mea plus cred ca voi avea treaba pe acolo, sau pe la soru-mea, deci as putea sa dau de voi si acolo. Daca vreodata aveti chef sa treceti prin Timisoara, portile imi sunt deschise, sau mai degraba ale cetatii Timisoara :)). Sa nu ezitati sa ma sunati, am si unde sa va cazez, stati linistiti. Nu am prea vb cu colegii, cu Minoa m-am intalnit odata in Timi. Am vazut cum e la el in camin, ce face la scoala. Suficient de zis ca nu mi-ar fi placut niciodata Automatica si caminul lui e destul de fain. Atata tot ca sta la coada sa se pise ca nah are toaleta pe coridor. Am mai vb cu Carmen care mi-a zis unde sta si ca adoarme odata cu gainile :)), ca n-a prea reusit sa va stranga pe toti sa va intalniti. Cu Romica am vrut sa ies in club acum o saptamana dar se simtea rau Alinutza si am renuntat, cu Lupu tocmai am vb mi-a zis si el de viata la ATM iar de Mihnea si Bianca stiu de pe Facebook si blog ce stiti si voi. Mi-ar placea sa aud de la mai multi, mai ales pe blog fiindca deocamdata n-am net (acasa nu mi-a venit UPC-ul sa imi dea drumul si nu mi-am adus laptop acolo, abia dau comanda de unu) si imi e mai usor sa vb cu voi, sau scrieti-mi pe mail.

Va pup, ne auzim. Sa fiti sanatosi toti, voiosi si fericiti de alegerile voastre.

Cu respect pentru ca meritati,

Liviu

Nu imi sta in fire sa fiu melancolica, insa desi cei 4 ani de liceu nu au fost tocmai cei mai frumosi ani din viata mea (desi au fost colorati cu mult soare {voiam sa las doar , dar m-am gandit ca o sa ii asociati imediat la Romeo :)) }), imi lipsesc ca un deget amputat (voiam sa zic picior, dar am zis sa nu exagerez)… merg pe acilea si ma astept sa va vad prin preajma, sa va recunosc, sa va zambesc cu zambetul specific si sa va arunc cateo glumita din aia Biancesca… asadar:

mi-e dor de mersul in ritm de samba al Catincai in drum spre tabla si de zdranganitul bratarilor,
de aerul smecheresc de afacerist diabolic al lui Mihnelu’ cu eternul lui “bai ma lesi?!”,
de Sergentul cu vocea mereu ragusita si cu tema mereu facuta la fizica (?!);
de Dimasul cu acele caiete mereu colorate si foarte foarte ordonate, cu tocurile alea foaaaarte inalte;
de Dutulache (nu, nu al lui Moromete) al nostru mereu calm si prietenos cu care faceam plimbari constante la Fornetti in calsa a 9-a si pe cxare sper sa nu il regasesc altfel decat calm si prietenos;
de frati-meo cu care am impartit numele si pagina de la catalog si pe care l-am pus dupa Dragos in lista mea din greseala;
mi-e dor si de tocilara aia (acum probabil de 10* mai tocilara)din prima banca din cauza careia nu vedeati la tabla :)) (am niste indivizi afro cu parul de 5 ori mai mare decat al meu si abia acum va inteleg perfect),
de Marian ( :)) ) cu yoyo, cu par neregulamentar,cu voie buna, si somn intre doua variante la romana,cu skate si cu care trebuia sa ma intalnesc sa punem lumea la cale inainte sa plec,
de Lupusorul haios si indragostit, cu drag de matematica impusa;
mi-e dor de Tudor cu aerul lui permanent aparent dezinteresat, cu zulufi, cu piercing, cu aer de filozof de cartier caruia trae mult as vrea sa-i fac cadou o narghilea candva:));
de Seful nostru cel de toate zilele cel credincios Australiei;
de Andrei cu firea lui delicata si care cand era tanar fecior era spaima tuturor,
de Romeo care a scris pe tabla la romana “limbistic”, care a vandut chiloti purtati de Madona (sau nu?), care e Regele Babelor,pe care il vreau presedinte pentru o zi,
de Minoa cu ghiozdanul lui cu Rebelde,
de M_ingerasul clasei de la care ma invatat chestia cu your my honeybunch sugarpuff :)),
de Carmen cu relatiile ei complicate in lumea artistilor (prietenii stiu de ce) :) careia trebuie sa ii raspund la e-mail,
mi-e dor Ralu’ cu privirea ei de pisoias adormit si adorabil,
de Rebe care nu mai da la medicina :(( ,
de Alex + Xmen+ Digimon care acum sigur nu are chef,
mi-e dor de Gabi intrand in clasa pe la jumatatea orei de mate, cu ei franceza impecabila, pe care o vreau amabasador al Romaniei in SUA (in acest caz, chiar vorbesc serios),
mi-e dor de Emilia (punct),
mi-e dor Tana de la care am invatat sa injur intr-a 6-a si pe care am invatat sa il apreciez intr-a 12-a, Tana cu gura lui mare de orator artagos si simpatic,
de Miruna si movul ei, cu aerul plictisit si boem, citind pe sub banci agatata de calorifer,
de Zamf!!! :)

si de cei 12 ani in care am crescut. sper sper sper sa nu fi uitat pe cineva :)

Biiiiiiiiiig Hug!

By Bianca

* erata: 1)  = “colorati”
2) a se citi ” you’re my honeybunch…” in loc de “your blabla”
3) a se citi corect gramatical tot ce nu este corect gramatical :))

{updated by Liviu}

Cand a fost ultima oara cand i-ai zis cuiva ce crezi despre el direct in fata?

Cred ca raspunsul majoritatii este „acum mult timp”. Zi de zi vedem lucruri care ne plac sau dimpotriva, ne deranjeaza la cineva dar preferam sa tacem si eventual daca e ceva de rau, sa spunem altcuiva.

Acest comportament este foarte daunator atat noua cat si celor din jurul nostru. Astazi, la facultate, am avut un curs legat de munca in echipa unde am invatat cum sa dam si sa primim feedback. Asta nu inseamna sa dam sfaturi, ca mereu dam sfaturi si apoi ne minunam de ce am vorbit degeaba. De asemenea, nu trebuie sa spui numai lucruri negative pentru ca atunci nu ai facut nimic.

Feedback (nu cred ca avem un cuvant in romana, ciudat nu?) inseamna sa faci constatari, interpretari si in cazul unui grup sa realizezi si efectul pe care constatarea respectiva il are asupra celorlalti. E incredibil cat de folositor poate fi asta in viata de zi cu zi, dar mai ales cand ai de a face cu alti oameni pentru a indeplini un obiectiv.

Cum dai feedback? Simplu… Mai intai faci o constatare, apoi o interpretezi, te gandesti de ce se comporta persoana respectiva asa si in final observi efectul (negativ sau pozitiv) pe care il are. In final, ii spui direct: „Omule uite ce am observat eu. Tu vorbesti aiurea cand nu trebuie. Cred ca esti ori prost ori pur si simplu nu te gandesti la consecinte. Uite ce se intampla cand vorbesti in plus, se supara toata lumea pe tine”. Nu ii vei zice „Frate taci draq din gura, nu mai vorbi ca prostu” pentru ca nu va intelege nimic.

Cum primesti feedback? Mai greu… Regula principala este sa nu incepi sa te aperi „da, dar nu m-am putut abtine, eu m-am gandit ca asa e corect” etc. Taci din gura (sau zici multumesc/ok daca esti destept) si te gandesti in sinea ta „bah daca zice asta asa o fi, ia sa ma gandesc eu mai bine inainte sa deschid gura”.

Rezultatul? O lume mai buna. Nu le stim pe toate (nici macar eu) si mai ales nu realizam unde gresim si ajungem sa primim ignore de la cineva, aparent fara motiv.

E foarte greu, dar daca incepem cu chestii marunte, incet incet o sa ajungem sa nu ne mai fie frica sa vorbim deschis si vom evolua. Desigur, pentru a da/primi feedback iti trebuie o doza de civilizatie si o doza de desteptaciune, pe care sunt sigur ca cititorii acestui blog le au.

Dupa ce ai citit asta ai ceva sa-mi spui? Astept cu interes
By Mihnea

P.S. comentarile ironice si rautacioase la care toti suntem buni nu au ce cauta cand dai feedback, nu rezolvi nimic

Acum ca majoritatea prieteniilor s-au racit si puteti vedea totul obiectiv, propun sa facem o chestie ca la americani… best likely to. Va rog dati copy la urmatoarea lista si apoi paste la commenturi, adaugand bineinteles numele celui pe care il votati. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez ca nu aveti voie sa va votati pe voi. Sper macar la threadul asta sa posteze toata clasa, desi sunteti multi impotriva blogului (stiti voi aia care sunteti :P)

So uitati lista (daca aveti alte propuneri o sa mai adaug):

1. best likely to succeed
2. best likely to be first to earn 10k $/month
3. best likely to be first to marry
4. best likely to be first to divorce
5. best likely to not marry all their life
6. best likely to set a world record
7. best likely to win Nobel Prize
8. best likely to quit studies and start farming
9. best likely to be first to have a child
10.best likely to win beauty contest
11.best likely to have most ‘best likely’ nominations
12.best likely to be famous
13.best likely to be president
14.best likely to go to jail
15.best likely to not comment on this article
16.best likely to appear on news

Voiam sa fac 24, sa ofer sansa macar matematica pentru fiecare din noi sa aparem la o categorie, dar mi-am dat seama ca oricum lenea e mare si putini veti trece peste ea sa dati un comment. Anyway, enjoy si sunt curios ce iese. Castigatorul sau castigatoarea pt fiecare categorie are o bere/mojito de la mine.

By Mihnea

LE scuzati englezismele, dar in romana ar fi luat muuult mai mult spatiu si suna si mai urat

Incep prin a-mi cere scuze pentru gestul nesabuit de la sfarsitul liceului cand, datorita unor neintelegeri cu liviu mi-am sters toate posturile. Amandoi am gresit, dar acum regret ca am sters articolele nu neaparat pentru ce scrisesem cat pentru commenturile care de cele mai multe erau the funny.

In sfarsit, incerc sa revin in forta si sa reanimez blogul asta. Totusi nu pot sa-l reanimez fara voi, asa ca va invit sa scrieti ce ati facut vara asta si daca ati inceput facultatea, cum e viata voastra de student? Se ridica la asteptarile voastre sau deja regretati si va ganditi sa emigrati? Scrieti orice, numai scrieti ceva pentru ca la sfarsitul facultatii sa vedem de unde am pornit si unde am ajuns.

Voi povesti si eu cum e aici, dar nu vreau sa fiu primul asa ca daca sunteti curiosi daca la Amsterdam creste maria pe marginea strazii scrieti ceva.

Atasez si o poza cu Lupu si Tudor cum nu i-ati vazut niciodata (am observat ca grupul de pe yahoo are doar 10 membrii asa ca sunt sigur ca au vazut decat cativa poza).

Sper sa se umple postul de comentarii, nu ma dezamagiti!

By Mihnea