mai bine pui inca o caramida decat sa strici ce ai construit…

10 06 2009

OK, OK… stiu… am zis ca nu voi mai posta un cuvantel pe blogul asta de cand cu ultimul conflict… Si mi-am dorit, de fapt, am sperat ca posturile urmatoare (imi doream eu… nesfarsit de multe) sa spele sau sa ascunda replicile penibile de mai jos dar nu s-a intamplat asta :). Si stiu ca nimanui nu ii pasa, ca majoritatea sunteti ocupati, ca majoritatea nu aveti chef pur si simplu de calculator si de pierdut pe blogul asta. Va inteleg. De fapt, astea sunt motivele adevarate pt care nu am postat nici eu nimic. Dar eu scriu acum pentru mine si o sa fac asta constant de acum incolo. Poate cine stie…

M-am gandit asa… ce trista e faza cu semnatul albumelor. Not to sound 2 emo about it dar v-ati gandit ca alea sunt poate ultimele cuvinte adresate direct colegilor vostri? I mean… asta e sfarsitul, se termina liceul, gata… “cei mai frumosi ani ai tineretii voastre” dupa cum imi spune obsesiv mama. Adica anii in care erai practic parazit in casa alor tai, in care te duceai la scoala daca aveai chef, invatai daca aveai chef (desi nu prea invatai… dar asta e relativa) si gradul libertatilor si drepturilor tale inainta in functie de cat de permisivi erau parintii tai. Una peste alta insa, experienta voastra a fost una uniforma: liceul a insemnat viata, tata! si nu ne vom mai intalni cu timpul asta niciodata. Veti fi stresati cu facultatea, sau poate ca nici nu va va pasa, apoi cu o slujba, cu o partenera de viata (sau mai multe, daca sunteti Romica), un copil (sau vreo 15 daca sunteti Romica) si mai stiu eu ce griji si va veti aminti cu placere de tampitul de Romica (sau de voi insiva daca sunteti mai sus amintitul) care era atat de penal cu glumele lui absurde, de nebunul de Zamf care se stresa mereu saracu si nu dadea nicio lucrare la timp, de capitanul Ivan care zbiera in gura mare “ba deci daca nici de data asta nu aduceti banii, sunteti ultimii oameni” sau poate de Gabriela… ca nu venea niciodata la timp la ore, sau de Bianca, pt ca “stia mereu raspunsurile”… poate chiar de idiotul de Liviu, ca era guraliv si se lua in gura cu toata lumea… da era penal el asa in felul lui tampit. Si una peste alta va trece vremea peste voi, si va veti aminti cu regret in inima de sansele pierdute, de ocaziile irosite sau momentele frumoase. Si in functie de cat de tare v-ati integrat intr-un grup de prieteni acum si cat de tare v-a placut sa socializati cu ei in liceu, poate veti avea cui sa povestiti regretele voastre… sau ca plange ala micu acasa de foame (si asta s-ar putea sa se intample multora, nu doar lui Romica). Si stiti ca nu imi plac cliseele dar asta e momentul pentru care am evitat atat de tare sa folosesc clisee incat am uitat ca ascund un adevar atat de sincer si simplu.

Cat despre yours truly… heh, am injurat, am respins persoane, le-am facut sa sufere poate pe unele, sau sa urasca pe altele si la sfarsitul zilei am uitat all about it… si poate ca pentru astea imi pare rau, mai mult sau mai putin ;) cat sa nu imi afecteze starea interioara. Dar celelalte momente? rasetele, fotografiile, paharele, cantecele, cartile, privirile, glumele… astea raman pentru totdeauna si va multumesc voua, colegilor, ca le-ati impartasit intre voi si, atunci cand ati avut voi chef… si cu mine! Si spun asta cu toata umilinta pe care mai sunt in stare sa o strang acum.

Pentru ca la sfarsit de drum… fiecare pas pe care il faci in directia viitorului tau lasa in urma inca 10 pe care i-ati facut impreuna… colegi, prieteni, iubiti, iubite, familia. NU stricati ce ati construit pana acum! mai puneti o caramida… si la sfarsit, ma chemati si pe mine sa bem in cinstea monstruozitatii de constructie pe care ati reusit sa o inaltati.

Feels good to be back! :D

Liviu

P.S. Pentru cei doi, trei cititori ai bloglui (eu, lupu si probabil prietena mea)… voi face o cronica epica cu ce s-a intamplat in ultimele luni la scoala… ultima, din pacate :(. Voi redeschide Galeria si Putina sa pun niste muraturi noi si poate schimb pentru ultima data designul blogulului :) si va prezint planurile mele pt viitorul sau.

V-am pupat :* Maine e ultima zi de scoala! :)





o piatra de hotar

11 04 2008

Pentru ca tocmai am aflat de ce fetele nu contribuie pe blog cum ne-am fi dorit… Catinca a facut un comentariu clar la postul meu anterior…

E adevarat, fetelor, ca posturile mele sunt mai acide cu unii dintre oamenii de la noi. Pentru mine si pentru cei care au avut ideea crearii blogului, ele sunt o sursa de umor si cred ca sunt, impreuna cu ale altora si impreuna cu multimedia care descrie clasa [(pentru ca blogul nu a fost conceput doar ca ambalaj pentru poze... ci ca o experienta comuna, sustinuta de poze) hang in there nu mai e mult pana postez si poze] principalul motiv pentru care am facut blogul in the first place.

In ciuda parerilor voastre, eu nu imi dau seama ce post anume, sau ce fragment de post am creat, astfel incat sa te faca pe tine, Catinca, sa simti asa. Dar d dragul discutiei, dar si admitand ca pe viitor oricum aveam de gand sa fiu “rautacios”, fiindca let’s face poti sa impachetezi un rahat intr-o cutie frumoasa si sa ii pui o fundita insa tot rahat ramane, hai sa ne bazam pe presupuneri si sa zicem ca sunt insensibil fata de anumite persoane. Eu am declarat ca scop secundar si apropierea noastra de fete prin intermediul proiectului… si nu ma voi dezice! Eviscerarea completa a posturile “haioase”, nu este o solutie viabila fiindca ea ameninta insasi ideea care a fondat acest blog: sa radem mai tarziu… si fazele cele mai amuzante sunt cele in care inevitabil cineva s-a simtit prost.

Sunt pus in fata unei probleme care poate sa dea curs acestui blog pe viitor: pastrarea lui ca un simplu experiment al grupului “voios” si neimplicarea unui segment major din populatia de sex feminin a regatului nostru (daca nu chiar toate) sau reconcilierea intre cele doua idei… fapt care poate duce inevitabil la absenta umorului si deci pune in primejdie proiectul insasi.

Am ajuns la concluzia… ca respectarea dorintei unei minoritati din clasa pericliteaza existenta blogului. Let’s face it: despre ce o sa scriu daca despre aia nu, aia nu… aia nu ca il jigneste pe Zamf. Totodata nu pot sa ignor ce a zis Catinca, fiindca ar insemna ca fetele (sau mai degraba o majoritate a lor) nu vor contribui niciodata. Eu propun astfel, despartirea drumurilor: Cronica Clasei se va imparti in Cronica Clasei (clasic nu.. :)) ) in care se vor discuta evenimente fara nici o tenta de subiectivitate (si unde ma astept la contributii din partea voastra, Andra, Catinca, Carmen, Gabi, Raluca, Ioana si daca e Craciun si ma simt foarte vesel poate si Bianca :)) ) si Daily Rants… unde vor fi postate comentariile imature si cretine ale baietilor “veseli”. Fetele, if they choose to do so, pot sa ignore acea sectiune unde promit solemn ca ranturile nu vor fi despre ele si nici in mod deosebit despre vreun baiat anume… ci in stilul posturilor de acum.

Alta solutie nu intrevad, insa pana si aceasta presupune implicarea fetelor in proiect… ar fi foarte trist daca as crea o categorie doar pentru a o vedea goala. Ce parere aveti? Nu uitati, daca tot v-ati ostenit sa veniti pana aici, nu va mananca prea mult timp sa deschideti o casuta de comment si sa va exprimati ideea… nu va cere nimeni mai mult…

In ideea in care m-am facut inteles si nu voi starni alt razboi intre baieti si fete, ma inclin respectuos,

liv